toamna se numara bobocii…

Mmmm…miroase a cerneala! Si a carti din alea vechi (pentru ca astea noi nu sunt bune de nimic; pe “vremea lor” erau cartile mult mai explicite si mai bune). Doamne, ca frumos mai era cand iti imbracai unforma de un “albastru infinit” si te duceai la scoala cu grija sa nu iti agati ciorapeii prin garduri! Ca doar nu era sa ocolesti toata scoala ca sa ajungi la intrarea principala…asta dupa ce, in prealabil, duceai munca de lamurire cu mama ca pampoanele nu sunt decat o modalitate proasta de ati ascunde podoaba capilara.

Ce chin! De cum se rupea din calendar fila cu August si aparea cea cu Septembrie se ivea invariabil intreabarea: “Da’ voua nu v-a dat teme pentru vacanta?”. Gata cu exploratul comportamentelor din cartier in functie de varsta, rasa, inaltime… Ma simteam brusc vinovata ca nu am studiat indeajuns si ma apuca o harnicie nemaintalnita.
Dupa care aparea la stiri “Maine, 15 septembrie, incepe scoala!” si iuresul incepea. Rochita uniformei nu ma mai incapea, gulerasul nu era scrobit si ciorapeii mei trebuia sa fie mai mari cu un numar. Dar nimic nu se compara cu saritul gardului in dimineata de 15 septembrie. Era frig si frunzele scrasneau sub picioare, gardul se cam clatina (mai crescusem in vacanta de vara) si vantul imi arunca parul peste ochelari (da, purtam ochelari! Eram o mica “nerd” cu uniforma prea scurta de “cheerleader”); toate astea conspirau pentru un mic accident, soldat cu o pereche de ciorapei agatati. Dar mica tocilara era intotdeauna pregatita: avea o pereche de ciorapei in ghiozdanel (just in case).
Dupa o vizita la toaleta, pentru ca nu ma puteam schimba in fata clasei, intram triumfatoare in cu speranta ca in anul acela vom avea un coleg/ o colega noua pentru ca ma plictisisem de aceiasi vecini de bloc si de cartier.

Prin clasa a treia, daca imi amintesc eu bine, a venit EL. Il chema Adrian si “Doamna” a hotarat sa fie colegul meu de banca in speranta ca ma va “canaliza” catre invatatura si voi inceta cu “prostiile”. Gresit! Adi mi-a devenit un partener de palavre nemaipomenit. Acest cuplu a treorizat orele profei de franceza si italiana si nu numai…Eram foarte mandri de noi. Desigur…ar urma episodul in care am fost pe punctul de a fi exmatriculata din cauza purtarii necuviincioase, dar m-am mutat la alta scoala si am fost mai rapida decat ei! Despre toate astea si mult mai multe in postul urmator…

 

~ de anurim pe septembrie 2, 2007.