Cand Anurim nu doarme
Anurim nu stie sa fie fericita, ea traieste din bucatele mici de entuziasm. Gandurile ei se sparg in bucatele si mai mici la impactul cu remuscarile. Anurim viseaza, nu se poate opri. E fericita doar pentru o fractiune de secunda cand stomacul i se contracta sub greutatea entuziasmului de a trai chiar si ipotetic o situatie fericita. Anurim traieste ipotetic. Anurim traieste olimpic – cate putin la fiecare 4 ani. Anurim traieste acrobatic – sarind peste diverse zile in salturi inalte. Anurim are teama de fericire – daca iar viseaza si se inseala si acel moment nu e decat mintea ei dibace care ascunde, tese si compune atatea fericiri mici? Anurim nu merita sa fie fericita. Pentru toti iubitii pe care i-a invocat, pentru toti iubitii pe care i-a inselat chiar si numai cu privirea, pentru toate fetele pe care a fost invidioasa, pentru toti copiii cu care s-a batut, pentru toate cuvintele taioase care au ranit si pe care le-a spus cu obida, pentru persoana pe care nu o va putea ierta niciodata, pentru toate lucrarile la care a copiat, pentru toate minciunile pe care le-a spus, pentru toti cei pe care i-a atras in plasa doar ca sa se simta dorita – Anurim nu merita sa fie fericita. Anurim nu stie ce e fericirea.
