Female Chronicles: part 1

Frunzele copacilor stau de atata vreme in expectativa. Orasul mic si sufocant nu mai suporta presiunea asteptarii. Linistea in curand va sparge urechile si va fi necesara hiperventilatia. Plimbarile in singuratate cu niste casti din care zbiara muzica (fie ea si foarte buna) sunt fade si fara gust. Fiecare coltisor si fiecare straduta a orasului imi sunt familiare pana la dezgust, ceea ce ingreuneaza asteptarea.

Nici macar un raspuns! Nici macar unul! cum poti sa rezisti cand murmur intrebarea in fata oglinzii dupa atata timp petrecut in mod cat se poate de cochet ca sa ma „aranjez”: „Cum arat?”? Cum poti sa taci acolo in cochilia ta cand de undeva din dedesupturile stranii ale aerului greu de caldura si de cohorte de tantari al campiei strabate un murmur, o chemare, o intrebare adresata tie? Diverse stradanii de a te face sa ma auzi, care merg pana la penibil, se pare ca nu sunt de ajuns. Cele din rasa mea obisnuiesc sa citeasca in stele (sa citeasca horoscopul), sa stabileasca diverse grade de compatibilitate cu numerologie, herbologie, x-ologie si orice noutate in domeniu apare. E imposibil sa nu auzi sau macar sa nu stii ca ar trebui sa auzi ceva, sa il cauti!

Asadar, la un moment dat cand vei gasi toate acestea va trebui sa stii ce sunt, ce fac, de ce si ce astept, cum exist si cu ce ma indeletnicesc pana cand apari.

Azi m-am trezit tarziu. Mai corect ar fi sa spun ca m-am dat jos din pat tarziu pentru ca am dormit pana tarziu, dar in reprize, caci (asa cum se intampla in fiecare vacanta) cineva are cate ceva de reparat in bloc in fiecare zi a saptamanii. M-am spalat pe fata cu un gel de curatare (ma intreb pentru ce? din moment ce nu ma vede nimeni in  jurul meu mai mult decat ca pe o fiica, o sora, o nepoata?) si am incercat sa fac o cafea, dar mama m-a convins sa facem un lucru pur femeiesc, cu care stiu ca cei din rasa ta nu prea sunt de acord si nu ii gasesc rostul-cumparaturi. Ne-am intors intr-un tarziu cu o multime de sacose si am asteptat sa vina electricienii pentru ca nu aveam curent electric in apartament din cauza unei defectiuni.  Mancam numai pui la gratar si legume fierte fara sare sau alte condimente  pentru ca „nu e sanatos”. Dar nu ma supar…oricum mazarea sau bucatelele de broccoli sunt mai simplu de „alergat” prin farfurie.

Am citit apoi toata dupa amiaza. As fi vrut sa imi cumpar cartea aceea dar nu aveam destul de multi bani si am „furat-o” de pe net. Pacat…gustul paginilor noi. Mirosul de carte noua care ma infioara cand intru in librarie (…ma intreb daca le experimentezi sau macar daca le intelegi) ar fi meritat un munte de bani. In acest sens imi tot retusez CV-ul in ultima vreme pentru ca vreau sa ma angajez. Vreau sa am bani ca sa imi cumpar un tablou frumos pentru partea mea de pat, si o noptiera si o etajera micuta unde sa imi pun cartile.

Oare tu ce planuri de viitor ai? Ma includ si pe mine? sau pe altcineva din rasa mea? In ce oras te afli sau unde ai vrea sa locuiesti? Dormi acum? sau poate citesti o carte? ce carte citesti? care e cartea ta favorita? dar prima ta carte? culoarea favorita? si cantecul preferat?

Am un miliard de planuri cu tine sau cu cineva din rasa ta pentru anii ce vin. Trebuie doar sa cadem de acord asupra stilului de viata pe care sa il ducem. M-am pregatit atat de mult pentru asta! Am invatat si m-am documentat despre diverse stiluri si modalitati, am devenit usor eclectica din dorinta de a nu te plictisi, de a te surprinde de fiecare data cu un nou stil sau cu o noua combinatie. Am doar 3 conditii pentru tine: sa ma gasesti, sa ma iubesti si sa ma inveti.

Seara am iesit din nou la o plimbare fara noima si am ascultat muzica pana la refuz hoinarind spre un magazin alimentar. M-am certat cu mama din cauza rautatilor feminine, care, in fond, nu inseamna nimic. Apoi am citit iar…

Pe masura ce scriu imi dau seama ca e posbil sa te astept in van pentru ca ar fi trebuit sa fi aparut pana acum, ceea ce inseamna ca nu merit sa ma gasesti.

Ma duc sa ma culc. Mi-e somn si nu mai am tantari in camera pentru moment. Maine iti voi trimite un nou mesaj. Nu uita! Daca il primesti vino sa ma cauti in cel mai arid oras din campie, unde soarele parjoleste la pranz totul, unde drumurile catre mare si munte se intersecteaza, unde oamenii se incarca de la soare ca bateriile, unde suntem toti fiii campiei parjolite si arse de caldura, in Romania, la fereastra blocului verde, aprinsa chiar si acum, singura unde plopul se poate strecura in casa, pe strada Garii, de unde putem lua orice trenspre oriunde. You name the destination, wise boy!

Anunțuri

~ de anurim pe August 22, 2009.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: